E rușinos să recunoaștem că ne simțim stingheri când suntem într-un mediu nou, deși suntem adulți și ar trebui să avem capacitatea de a relaționa cu succes?
E rușinos să cerem ajutor când lucrurile ne depășesc?
Rușinea este o emoție universală și tocmai pentru că nu o putem evita, e foarte util să vorbim despre ea, astfel ea nu mai are putere asupra noastră. Știi că atunci când refuzi să împărtășești ceva ce te face să simți rușine, de fapt o hrănești?
Deseori apelăm inconștient la rușine pentru a corecta pe cineva pentru că am fost învățați, generații de-a rândul, că doar așa putem “educa” și îndrepta pe celălalt. Dar asta face doar să îl țină blocat sau mai rău, să îl demoralizeze, pe celălalt, pentru că mesajul transmis involuntar face referire la identitatea lui: ”Ești un om rău” și nu la comportamentul respectiv: “Ai făcut ceva ce nu îmi place”.
Așadar e benefic să stăm de vorbă cu rușinea noastră atunci când vine în vizită, să povestim pe marginea evenimentelor declanșatoare într-un cadru sigur unde suntem primiți cu empatie și să ne amintim constant să ne privim cu compasiune spunând că “Am făcut tot ce am putut mai bine cu resursele avute la dispoziție în acel moment!”
În atelierele TRAI vorbim despre rușine și ne dăm voie să o simțim căci acesta e singurul mod prin care o putem alchimiza sănătos.
Hai și tu cu noi!


